Ai împrumutat bani pe încredere unui prieten? Ce șanse reale ai să-i recuperezi în instanță fără un contract scris

Scenariul este clasic: un prieten bun sau o rudă trece printr-o perioadă grea. „Împrumută-mi și mie 2.000 de Euro până luna viitoare, jur că ți-i dau înapoi”.

Ești om, ai suflet, ai încredere. Nu îi pui să semneze un contract la notar, că „doar nu suntem străini”. Faci transferul bancar sau, mai rău, îi dai banii cash în mână.

Trece o lună. Trec două. Telefonul nu mai sună, mesajele pe WhatsApp rămân cu „Seen”, iar prietenia începe să se transforme în frustrare.

Întrebarea pe care o aud des în cabinet, de obicei când e deja prea târziu, este: „Doamna avocat, nu am hârtie la mână. Mai pot să-mi văd banii?”

Răspunsul nu este un simplu DA sau NU. Este un calcul matematic de risc și probe. Iată cum stau lucrurile în realitatea instanțelor din România.

1. Regula de 250 de lei (Unde pică martorii)

Mulți clienți vin și spun: „Dar a fost de față și soția mea, și un vecin când i-am dat banii!”.

Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar Codul de Procedură Civilă este strict. Pentru orice sumă care depășește 250 de lei, nu poți dovedi împrumutul doar cu martori. Legea presupune că, pentru sume mari, oamenii responsabili întocmesc un înscris. Dacă nu l-ai făcut, legea consideră că ți-ai asumat riscul.

Există o singură excepție majoră: „Imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris”. Adică, relația de prietenie sau rudenie era atât de strânsă încât ar fi fost jignitor să ceri o chitanță. Judecătorii acceptă uneori acest argument, dar este o loterie.

2. WhatsApp-ul și SMS-ul: Colacul de salvare

Dacă nu ai contract, speranța ta se numește „Început de dovadă scrisă”.

Aici intră tehnologia.

Dacă ai conversații pe WhatsApp, Facebook Messenger sau SMS în care debitorul recunoaște datoria („Știu că îți datorez cei 2.000 de euro, ți-i dau săptămâna viitoare”), ai o șansă reală.

Aceste mesaje nu sunt contracte, dar permit judecătorului să accepte audierea martorilor pentru a completa tabloul probatoriu.

Sfat tactic: Nu ștergeți niciodată conversațiile! Faceți capturi de ecran și, ideal, exportați chat-ul.

3. Transferul Bancar: Detaliul care face diferența

Dacă i-ai trimis banii prin bancă (Revolut, BT, ING etc.), ai o dovadă că banii au plecat de la tine la el.

Dar atenție la explicația plății!

• Dacă ai scris la detalii: „Împrumut”, ești acoperit în proporție de 90%.
• Dacă ai lăsat câmpul gol sau ai scris „Diverse”, debitorul poate minți în instanță spunând că acei bani erau, de fapt, o datorie pe care tu o aveai la el, sau un cadou. Sarcina probei cade pe tine să demonstrezi că a fost împrumut.

4. Analiza Cost-Beneficiu: Când să renunți?

Aici intervine onestitatea avocatului. Chiar dacă ai dreptate și ai dovezi, trebuie să te uiți la solvabilitatea prietenului.

Să zicem că îl dai în judecată. Procesul durează 6-12 luni. Câștigi. Obții o sentință. Mergi la executorul judecătoresc.

Dacă prietenul tău nu are casă, nu are mașină, nu are salariu oficial (lucrează „la negru”) și conturile sunt goale… nu vei recupera nimic.

Vei plăti taxa de timbru la stat, onorariul avocatului și onorariul executorului, și vei rămâne cu o foaie de hârtie.

Concluzie: Nu mai dați bani fără „o hârtie”

Nu trebuie să mergeți la notar pentru orice mic împrumut. Dar un simplu înscris sub semnătură privată – o foaie A4 pe care scrieți: „Eu, X, am primit de la Y suma de…, obligându-mă să o restitui până la data de…”, semnată de amândoi – este aur curat în instanță.

Dacă hârtia pare „lipsă de încredere”, amintiți-vă că adevărata lipsă de încredere este să nu returnezi banii prietenului care te-a ajutat.

Dacă aveți o sumă consistentă de recuperat și aveți dovezi digitale (mesaje, transferuri), veniți la o consultanță să evaluăm șansele reale înainte de a deschide un proces.

Cabinet Avocat Elena Stănescu – Timișoara Recuperare debite | Litigii civile